30 de minute.
-Ce bine arati; o voce grava imi disturba linistea creata in timpul mersului spre casa.
Intorc privirea si il privesc cuminte.
-Multumesc frumos.
-Pot sa merg alaturi de tine pana la colt?
-Daca iti doresti asta, haide…
-Ok. Scuza-ma ca te-am abordat asa…
-Nu-i nimic… teancul de bani si hartiile ce le tinea in mana, imi confirma niste lucruri
-Andrei ma numesc.
-Imi pare bine, Andrei… Ai un nume frumos. Si nu spun asta de complezentza.
-Ai prieten?
-Mmmm, nu.
-Nu??? si se uita mirat.
-nu. nu .
-Cum asa?
-Nu am gasit pe nimeni care sa-mi fure inima sau macar sa ma faca sa ma opresc o clipa in loc pt el. Dar tu ai prietena?
il privesc amenintator, cu zambetul pe buze, ca nu cumva sa ma minta.
-Da, am. Dar nu mi-a cucerit inima…
-Dar ce ti-a cucerit
-Trupul
-Pai pt trup, exista prostituate (aduc discutia in punctul care ma intereseaza pe mine)
-Da, dar ele dupa o jumate de ora, devin nimic…
-Pai vreau sa iti spun ca asa trebuie sa facem cu orice om care intra in viata noastra. Dupa jumatate de ora sa uitam ca exista.
-A, deci mai am 25 de minute de fericire?
-Cam da.
Ajungem in coltul strazii. Eu plec in dreapta, el in stanga. Imi cere numarul de telefon. Refuz sa il dau. Nu insista. Ne luam la revedere si privim amadoi inapoi. Ah, ce bine-i statea in costumul ala….
Au trecut 2 ore… si din pacate nu am reusit sa ma tin de cuvant… sa uit totul in jumatate de ceas.
Cum ti-ar placea sa fii abordat/a de o/un femeie/barbat, ca sa iti atraga atentia si sa nu-l/o mai uiti prea curand? ( o sa ma ajute raspunsurile, pt ca unele , o sa le pun cu proxima ocazie in aplicare)
”sa nu te-ncrezi in mine”
