A ierta

A trecut mult timp, a ierta este greu. Am urat multi ani, multi oameni. Pe urma m-am resemnat, ca intr-un final sa ma ascund dupa tragedia copilariei mele. Mare greseala.
Oare chiar nu stiusem ca oamenii gresesc? Ca suntem supusi pacatului, ca ranim pe cei dragi, ca in loc sa-i protejam nu facem decat sa le distrugem viata?

Oamenii gresesc, dragii mei.
Mi-au tebuit mai bine de doua decenii, pana sa-mi dau seama ca trebuie sa inveti sa ierti. Sa renunti la intrebari, pentru ca raspunsurile vor veni toate, la timpul lor.

Mi-au trebuit multe pacate, multe sticle de alcool, multe linii prizate prin baile hotelurilor, pana sa inteleg ca niciodata nu voi putea da mana cu cineva, atata timp cat am pumnul strans, sub forma de amenintare.

Mi-am deschis sufletul, am intins mana, am sters trecutul si am iertat. Fara intentii ascunse.
Azi am un tata, o mama si un iubit.

Am atatea de recuperat. Mi-ar mai trebui o viata, dar o sa incerc pentru inceput sa profit din plin de asta pe care-o am.