Cheia mea, a ta, a noastra
Cheia mea, a ta, a noastra: Aici dressing-ul meu, aici al tau, aici fardurile mele, dincolo lucrurile tale, peretii ii vreau crem deschis, iar parchetul o nuanta putin mai inchisa.
STOP CADRU.
Eu cu bagajele pregatite, el cu usa larg deschisa. Imi da cheia si abia atunci realizez. Realizez ca nu mai e o gluma. Ca nu mai e o simpla tatonare, iar eu nu-s simpla iubita cu care se fute.
Ma pierde din discutie. Ma pierd printre ganduri. Ma pierd si-mi dau seama ca suntem intr-adevar doi. O sa il dezamagesc, imi spun in gand. Nu o sa te dezamagesc, imi spune cu voce tare, aducandu-ma cu picioarele pe pamant.
Lectie: ”Cand nu era el, nu stiam sa port cuiva de grija. Acum o voi face. Nu pot sa-l ranesc, fara sa ma doara.”
Si totusi, bagajele sunt inca la usa apartamentului meu inchiriat.
Cheia de pe birou, asteapta un raspuns; Totul se intampla prea repede. Pierd si castig. Dar inca nu stiu ce.
