E prea frig

Azi e prea frig sa mint. E prea frig sa tac. E prea frig sa sper.

–Lasa, intr-o zi o sa frangi tot atatea inimi, cate lacrimi ai acum pe fata.
–Dar nu am nicio lacrima, imi spune cu capul plecat , stiind ca i-am spus de zeci de ori ca greseste, dar cu toate astea, a gresit din nou. In acelasi fel, cu acelasi el.
–Exact. pt ca nu vei frange nicio inima. Tu nu poti. Tu nu sti.

Si zambesc satisfacuta.
Nu ar avea rost sa o iau in brate, sa-i promit ca va fi bine. Nu ar avea rost si ar fi penibil sa lupt din nou s-o invat cum sa fie femeie, cand ea e mereu pregatita de infrangeri.

Nu zic ca nu am fost de-atatea ori calcata in picioare. Nu neg ca am fost presul multora. Nu refuz ideea ca si acum sunt invidioasa pe masinile barbatilor cu care ies, doar pt ca ele primesc mai multe aprecieri si mai multa atentie decat am primit eu intr-o viata intreaga. Dar am stiut cumva, sa ma opresc. Sa spun ”stop”, desi mai avea kilometri buni pana la final. Am stiut sa plec la timp, din viata celor ce nu au inteles ca desi azi alungi un om pt ca nu mai ai nevoie de el, maine vei simti lipsa imbratisarii lui.

Si mi-e mila de mine, dar  de ea, mi se rupe sufletul. Insa azi, azi nu pot sa o mint. E prea frig.

”sa nu te-ncrezi in mine”