Ecuatia trecutului.
Totul e simplu. La o tigara, afara pe balcon, am gasit ecuatia vietii si rezultatul.
-trecutul nu il poti uita; eventual, il poti ignora…dar nimic mai mult
Unele intamplari, fac sa te trimita inapoi, in locuri, in incaperi, langa oameni, si in vieti din care ai plecat si ai jurat la momentul respectiv ca nu te mai intorci. Caz real, intoarcerea acasa… din zilele trecute. Cine ar fii crezut ca eu o sa mai calc pragul acelei case? cine ar fi crezut ca o sa stau pe acelasi pat, martor a atator lacrimi si dureri? cine si-ar fi imaginat ca o sa privesc in ochi omul care m-a violat atata timp? NIMENI. Trecutul nu se uita, se accepta.
-daca nu iti inchei socotelile cu un om, trecutul isi va pune amprenta pe viitor.
Iluzie dulce…ca despre tine vreau sa vorbesc. Mai tii tu minte, cand ma sunai noaptea tarziu? Cand muream de oftica , vazand ca eu ma abtin sa nu te caut, imi dau peste degete de fiecare data cand vreau sa te sun, ma cert si ma pedepsesc cand incep sa scriu cate un mesaj cu destinatia : TU… mai stii cand te certam de fiecare data ”da’ pentru ce mama dracului ma cauti? pentru ce? Nu esti multumit acum ca nu te mai sun, ca nu imi mai pasa, ca ti-am dat pace asa cum mereu imi cereai? Nu e bine nici asa? de ce continui sa invarti cutitul in rana?” iar tu…imi spuneai , schimbandu-ti tonalitatea”esti slabiciunea mea… Maine, nu o sa te mai sun. Promit. Dar acum, acum in acest moment, mi-a fost dor. Atat”... si stiu…stiu de ce. Noi doi, nu ne-am incheiat povestea.. Nu ne-am pus punctul de final de propozitie… Nu ne-am spus niciodata ”adio”… pentru ca intradevar…mai avem multe socoteli de facut…
Totul e simplu.
Tu, ce crezi? Trecutul se uita sau se accepta?
”sa nu te-ncrezi in mine”
