Gelozie
Si a inceput o gelozie… Unde ai fost pana acum? De ce nu ai sunat toata ziua? De ce aveai telefoanele inchise? De ce nu ai raspuns la nenorocitul acela de mesaj, pe care ti l-am scris cu atata drag? Nu iti pasa, stiu. Stiu si vad. In 24 de ore nu dai un telefon si pretinzi ca un escroc ca sunt iubita ta. SI-mi pretinzi MIE, sa fiu cuminte si sa nu vorbesc cu altii. Dar cum sa nu vorbesc cu altii? Si de ce? Cu tine nu poate omul sa discute… Nu vezi? Telefon inchis, raspuns la mesaj nu, nimic, nimic. Si stii ceva? Nici sa nu-mi mai zici iubire de azi inainte.
Trag aer in piept, beau putina apa, cobor pana in fata blocului (unde ma izbesc de un tip frumos, care mi-e vecin si nu stiam) urc inapoi, iau telefonul si il sun.
Ma gandesc ca scenariul de mai sus, o sa-l alunge din viata mea, cat ai zice ”gelozie”. Asa ca, imi inghit nervii, imi temperez pornirile de curva si ma autocontrolez, gandindu-ma ca nu are nevoie de stres, nici de intrebari, nici de presiuni, nici de cearta… Cu siguranta, orice ar fi facut azi, va avea o justificare logica, pe care o voi crede. De ce sa nu cred? De ce sa pun totul la indoiala? De ce sa pierd controlul asupra situatiei? Trebuie sa fiu blanda si sa-i vorbesc cu caldura. Are nevoie de o domnisoara, nu de un monstru cu chip de om si suflet de scorpie.
-Dragul meu… ce faci? cu o tonalitate plina de entuziasm
–Iubito, tocmai urma sa te sun. Am fost pana undeva si nu am avut semnal toata ziua… Poate ai vazut
-Nu… pt ca nu te-am sunat
-Dar ce ai facut toata ziua?
-Mi-am luat niste hainute… O sa vezi…
-Mmmm, debia asteeept.
-Sa le vezi sau sa le dai jos?
-In prima instanta sa le vad… pe urma sa le dau jos… Dar tie care parte-ti place?
-Partea aia in care bikini imi ajung pedulap, iar sutienul pe candelabru…
-Daaa, si mie imi place… Zici ca redecorezi casa. Gurita, mi-e dor de tine… imi place cum ma iubesti; imi place sa stiu ca dupa o zi agitata, te aud sau te vad… Pana sa te cunosc, parca traiam degeaba… Dar acum, sunt cel mai fericit, cand vad ca ma alinti, ca esti aici, ca oricat de frig e afara, reuseti sa ma incalesti cand imi vorbesti atat de dulce…
Bine am intuit. Nu are nevoie (nici el, nici alt barbat) de cicaleala si de gelozie interminabila. Si atata timp cat langa el sunt fericita, ce mai conteaza ce face dupa ce paseste dincolo de prag? Eu imi iau partea cuvenita din el, il alint si-l las sa ma alinte, traiesc clipa, iar cand voi vedea ca stocul clipelor s-a terminat, il voi lasa liber, sa migreze spre altele… care nu vor stii sa-l imbratiseze sau sa il sarute, cu atata pasiune cu care o fac eu…
Gelozia este sau nu benefica? De ce?
”Sa nu te-ncrezi in mine”.
