In amintirea unui amant

M-am priceput sa-ti fiu amanta, m-am priceput sa-ti fiu pacat,
Dar dintre toate, n-am stiut sa te iubesc cu-adevarat.
Te-ai priceput sa-mi fi otrava, te-ai priceput sa-mi fi venin,
Dar dintre toate azi imi esti, un vesnic dor, un vesnic chin.

Ti-am spus incet, cu vocea blanda, ca numai trupul ti-l voi da,
Si cata team-aveam in ochi, fiindca stiam ca nu-i asa.
Si mi-ai promis din prima clipa, ca ma vei tine langa tine,
Pentru ca eu ti-am aratat, cum sa faci rau, iubind un bine.

Ce clipe dulci, ce nopti ploioase, ne-au gazduit asa tacute,
Erai al ei, eram a lor, insa visam atat de multe…
Mai sti ce buna era soarta? dar cat de cruda e acum,
Cand mi-esti decat o moarte lenta, si doar o piedica in drum.

Nu-ti cer sa-ti mai aduci aminte, de nicio clipa ce a fost,
Privirea ta m-a invatat, ca a simti nu are rost.
Nu-ti cer ofrande de iubire, iti cer o ora sa-mi mai dai,
Sa fi aici , ca altadata, sa minti ca pleci, dar sa mai stai

”sa nu te-ncrezi in mine”