Inca mai simti?

Mai simti?
Mai stii cum e sa vrei, sa speri, sa doresti, sa astepti? Niste verbe demult sterse din vocabularul tau… Niste verbe pe care le-ai conjugat, curvo, la toate timpurile… si acum, nici la trecut nu-si mai au locul…pentru ca ranesc. Mai tii minte? Cand odata, credeai in vise , credeai in inima-ti care acum e plina de zgarieturi…peste care aproape in fiecare noapte torni alcool, sa se vindece? Si ustura de mori, iar apoi, pentru cateva clipe, e bine… si din nou sangereaza… Te-ai saturat sa tot cosi iluzii prostesti peste ea, sa ii tot promiti ca intr-o zi o sa te tii de promisiuni, sa o tot amagesti ca viitorul barbat care va veni, va face mai mult decat sa te futa…
Ahhh, ce rau imi pare ca viata -mi se rezuma prosteste doar la sex, tigari , barbati, pasiuni trecatoare, dureri, fantezii… Ce rau imi pare ca nu pot sa vorbesc despre carti, despre filme, despre iubire ( iubirea aceea pura) , despre filosofii , scriitori, poeti, critici… Asta e viata mea. Un cerc in care sunt prinsa, in care ma invart, in care uneori ma simt captiva, alteori prea libera… uneori ma sufoc, alteori ma pierd in singuratate, uneori… un cerc plin cu sperante, alteori cu vise distruse si planuri ruinate…
Este cercul meu, in care voi, toti ce mi-ati trecut candva prin viata, ati uitat sa va dati pantofii jos. Si plini de noroi, ati intrat. Am spalat dupa voi cu lacrimi, dar, pentru ca cercul sa devina curat, a trebuit sa murdaresc altceva… Si anume sufletul. In el, am strans toate mizeriile oferite gratis de voi, nerecunoscatorilor.
Mai simti?
”sa nu te-ncrezi in mine”