Intre atunci si acum….

Vezi tu, viata ne transforma. Intamplarile ne modeleaza. Persoanele ne ranesc, sau nu, dupa caz. Totul e altfel dupa un timp… si te trezesti intr-o noapte ca asta, ca nu mai esti tu. Ca nu mai ai nevoie de raspunsuri, pentru ca ai invatat sa nu mai pui intrebari. Ai crescut mare acum, ai trecut de la tigara la joint, de la ceai la alcool, de la alcool la droguri…

Atunci, credeai in iluzii. Dulci iluzii, dulci sentimente. Cu buzunarele goale, dar cu inima plina de speranta ca intr-o zi o sa-i spui tremurand, cat de mult inseamna pentru tine.Acum, raportul buzunar -inima, este invers proportional. Buzunarul plin, inima goala. Dar cui ii pasa, cand mergi atat de galant pe tocurile cui, cumparate din cel mai scump magazin?

Atunci, ai incercat sa ierti oamenii care ti-au luat ani buni din viata, pentru ca mereu ai depins de ei. Azi stii insa, ca poti sa traiesti singura, sa zambesti singura, sa visezi singura… Si mai stii la fel de bine, ca decat un prieten fals, mai bine un dusman adevarat.

Atunci, iti doreai un barbat langa tine, care sa te ia in brate. Care sa vada dincolo de frumusete, dincolo de masti, dincolo de tine. Sa te iubeasca pentru ceea ce esti, pentru cum zambesti, pentru cum iti sta parul cand abia te-ai ridicat din pat, sau pentru simplul fapt ca existi. Acum… acea dorinta de-al intalni, acea speranta ca el , undeva intr-un colt al lumii isi sincronizeaza bataile inimii cu ale tale, a disparut. Incet, incet. Iar in locul lui, vrei niste bani. Vrei un renume. Vrei o casa mare. Vrei o masina. Vrei …. oameni ce nu pun intrebari , pentru ca tu nu ai raspunsuri.

Timpul isi face datoria. Ne preda lectiile, ne da semnele de punctuatie… insa noi cateodata, clacam.
Punem puncte de suspensie, acolo unde clar e punct. Ne amagim. Ne umplem existenta cu sperante false. Nu stim sa ne oprim la timp. Nu stim sa incepem la timp. Cred ca de asta in orice cursa, ajungem ultimii. Nu stim sa pornim cronometrul, cand timpul e atat de pretios, iar moartea atat de punctuala.

Atunci si acum…
Nu regret nimic. Stiu ca am facut mereu ceea ce a fost mai bine. Stiu ca intotdeauna am luat cele mai bune decizii, chiar daca efectele unora au fost devastatoare.
O sa -mi traiesc viata, cu o nesimtire iesita din comun. Nu intreba de ce. Intreaba, de ce nu?

Crezi ca exista vreo diferenta intre eu-de atunci– si  eu- de acum-?
”sa nu te-ncrezi in mine”