Mi-e frig, mi-e dor…
Caut cu disperarea unei mame ce-si pierde copilul, un gram de intelegere. Am simtit mereu o nevoie acuta de caldura umana …si parca nimic nu m-a imbracat mai bine decat bratele puternice a unui barbat cu inima trista. Nu degeaba se zice ca incercam mereu sa cautam oameni ca noi … oameni in care ne regasim o parte din sufletul nostru ,din trairi, din sentimente…
Dar ce te faci cand ti-e frig indiferent de anotimp, de haine, de persoana? Ce -ti ramane de spus intr-o clipa in care stii ca desi nu s-a spus nimic, nu incap cuvinte prea multe? Incotro iti indepti pasii, cand oglinda iti striga in surdina acelasi apelativ invatat de toti dupa prima conversatie , care a sfarsit cu bikini aruncati pe masa si febra musculara de la sexul in picioare…. ”curvo”…
Ce faci cand te doare din ce in ce mai tare in jurul cotului, atunci cand prietenele au grija sa te informeze despre statul si pozitia pe care o ocupi in topul tarfelor…
Nu faci nimic. Te uiti in gol si iti urmezi ritualul. Machiaj de seara, haine scumpe, inca o supradoza de indiferenta , asta dupa cateva ore de plans, un shot de ceva, mai o tigara, mai un club, mai o camera de hotel de la periferie, cu un mojic cu varsta de 3 x centimetri tocurilor tale, si cu o functie importanta undeva unde tu nici nu-ti permiti sa arunci privirea…
Ramai cu ochii inchisi in timp ce el se duce la baie, mirosind a tine, si a moarte si a bani. Ce combinatie fatala. Iti arunca in scarba banii si iese pe usa , cu iz de domn.
Si ramai goala. Si-ti amintesti ca la fel de goala ai ramas si atunci cand cel ce trebuia sa te creasca si-a batut joc, si cand cel pe care l-ai iubit te-a calcat pe suflet cu nepasare, si cand prietenii toti s-au triat cand au vazut ca distrugi tot ce atingi…: vieti, suflete, destine…
E una din serile in care mi-e frig, si dor. Si scarba de ceea ce sunt
”sa nu te-ncrezi in mine”
