notite din viata

Pe cat de mult iubesc paturile duble si mirosul specific hotelurilor scumpe, pe atat de tare urasc diminetile care ma prind acolo. Deschid ochii si nu imi dau seama ce se petrece. Nu ma regasesc in toata povestea aia. Si nu de putine ori mi s-a intamplat sa nu stiu ce cauta el, sau ei, dormind langa mine. Insa hainele imprastiate ca intr-un complot impotriva indentitatii mele, imi amintesc fiecare in parte, fragmente din ceea ce s-a intamplat. Incet se deruleaza scene demne de o reality-drama , in care protagonista
nu vrea decat sa gaseasca puterea de a se ridica din bratele lor, si de a fugi cat de repede , intr-un loc mai cald, mai bun, mai familiar…

Ma imbrac incet, fara sa fac mare zgomot, aprind tigara , imi iau geanta, cheile, telefoanele si…
-Unde pleci asa dimineata?
-Aaaaa…a…paaai, am cursuri.
-Dar e duminica.
-Bine. O sa fiu sincera. Nu ma simt in largul meu. Nu-mi plac diminetile astea. 
. Am nevoie de singuratate. Tu stii asta.
-Dar mai ramai putin… Te rog.
-Poate altadata.
Si ies pe usa , rasufland usurata. Eu de aseara, cea care parea sufletul acelui loc, a devenit un fel de persoana
morocanoasa si rece, care nu-si doreste decat sa fuga in asternuturile ei , alaturi de o cana de ceai fierbinte , si o  tigara mentolata.

Am avut parte de doua zile, sau mai bine zis ,doua nopti pline.
Am iesit cu sefu, care are mereu o problema de natura psihologica , si anume : manipularea .
Ma foloseste ( cu aprobarea mea) pe post de ”femeie a lui” pentru a creea panica si oftica in randul fetelor ce oscileaza in jurul lui. Imi iau rolul in serios, avand grija sa -mi fac si eu noi cunostinte, pe care mai tarziu le voi devora cum face orice vanator deja destul de experimentat, cu prada lui.

Ma intreb cat o sa mai rezist. Diseara film cu doi prieteni de-ai borfasului pe care inca nu l-am uitat . Maine din nou facultate.
Iubesc ceea ce fac, ador ceea ce sunt… dar in alergatura asta continua, am uitat pentru ce traiesc ….

Voi pt ce traiti?

”sa nu te-ncrezi in mine”