nu sunt bine…
Nu sunt bine. Spun doar atat : alcool (mult. prea mult) , nopti pierdute, fie singura , in camera rece si goala, fie cu fel si fel de barbati, in alte camere reci si goale, nervi distrusi in incercarea de-a da un sens acestei vieti, psihicul la nivelul asfaltului, dupa copilaria plina de esecuri si plina de drame, amintiri care revin iar si iar, de fiecare data cand demonii noptii au chef sa ma vada plangand…oameni rai care nu stiu decat sa loveasca repetat, probleme si intamplari ciudate, evenimente neprevazute, avortul acela care desi am zis ca nu m-a afectat, uite ca m-a bagat fix la urgenta acum doua zile, dupa ce am intretinut primul contact sexual de cand am avortat…
Au fost doua zile grele. Doua zile in care viata mea , mi s-a parut ca este pe sfarsite. Poate ar trebui sa nu mai scriu pe blog. Devin tot mai abatuta,, tot mai trista, tot mai pesimista si greu de multumit. Si nu cred ca aveti chef sa cititi ”confesiunile unei plangacioase”, nu?
”sa nu te-ncrezi in mine”
