O zi…. buna
Am uitat sa schimb tonul de apel al printului, pe vremea cand totul parea a fi doar lapte si miere.
Aud melodia, si incerc sa ghicesc ce vrea, de vreme ce i-am spus clar sa plece din viata mea, si asa prea plina si asa prea iesita din tiparele pe care el le dorea. Raspund sec.
-Spune.
-Ce faci draga?
-Ce vreau.
-Te-am vazut. Tragea unul de tine.
-Prietene, inseamna ca ti-a slabit vederea de cand nu ne-am mai intalnit.
-Pai cum? Nu era asa?
-Nu. Altceva?
-Nimic. Ai devenit nesimtita.
-Multumesc la fel. O zi buna.
Bun. Acum, sa derulez putin.
Dimineata la 8, mers la facultate, stat 4 ore, venit acasa, pus in pat, plans de mila cu tigara aprinsa si sperantele vraiste.
In ultima perioada, nu m-am ocupat deloc de mine. Iesirile in oras le faceam aruncandu-mi un trening (da, da, am trening) pe mine, prinzadu-mi parul la nimereala si cam atat.
Ma ridic din pat si decid ca e cazul sa iasa femeia din mine la putin rasfat. Nu de alta, dar trece timpul , trec zilele, iar eu, stau si astept minunile care nu vor aparea niciodata, de sub plapuma calduroasa in care ma cuibaresc alene.
Imi las parul in bataia vantului, imi iau pantofi cu platforma si toc roz, un decolteu timid si o fusta scurta, dar nu vulgara. Ochelarii de soare si poseta si sunt gata sa redevin cea dupa care lumea intoarce capul in mod pozitiv si eficient.
Pe strada, trei tipi cu pliante. Urasc pliantele. Urasc ofertele. Urasc vorba multa cu necunoscuti. Dar de data asta…
Ma opresc, abordata fiind de un tip dragut cu ochi albastri.
-Buna ziua, numele meu este Bogdan, sunt de la ______image.srl, si cautam noi imagini pentru branduri de haine, pe plan national si international.
ii ascult pledoaria, iar in zece minute semnez un soi de formular, prin care imi dau acordul ca vreau sa particip.
Vineri, primul interviu si prima sedinta foto .
Deci, printule, acum intelegi ca omul nu tragea de mine? Mereu ai avut tu o problema de perspectiva.
Greu cu oamenii astia. Mai ales cand am langa mine o prietena ce se uita cu ura , cand se trezeste in umbra… Oare cum e sa fi mereu accesoriul cuiva? Proasta intrebare. Pt ca am raspunsul, din nefericire. E rau. E al naibii de rau. Dar cui ii pasa? Azi vreau sa las la o parte totul si sa zambesc fericita 🙂
Totul are un inceput.
Intrebare: un alt inceput…cum ti-l imaginezi?
”sa nu te-ncrezi in mine”
