Oamenii se despart

Ce du-te-vino ciudat! Oamenii se despart! Se aud inca pasii tai, iluzie… Pasii tai si vobele acelea ”De ce nu ai dormit langa mine? Nu-ti place sa te tin in brate?”

Si chiar daca nu a fost nici pe departe cum visam sa fie, chiar daca mesajele tale azi nu-mi mai fac sufletul sa tresare, chiar daca tigara nu mai are decat un gust amar, mi-e dor…

Mi-e dor sa cred in tine… sa te astept si sa sper. Sa ma cert pentru ca imi pasa, pentru ca te-ai bagat in sufletul meu semeni unei boli incurabile…

”Printeso, a fost ziua mea zilele trecute… Altadata erai prezenta cu un mesaj… Acum…”

Acum, iluzie dulce, am cernut peste amintirile frumoase cu tine, alte amintiri ce ma fac sa-mi fie sila. Niste amintiri in care tu esti un simplu om, o simpla fiinta, un simplu suflet ratacit printre ruinele acestei tragice drame. Si daca atunci, demult, erai pt mine un fel de motiv al vietii mele, azi… azi preschimb verbele la prezent si le pun pe toate la un trecut esuat… Ai fost…

M-am aruncat in bratele tale, nu asa cum m-ai cunoscut… cuminte si buna. Ci in calitate de tarfa a tuturor… Si nu as fi putut sa te las sa-mi scapi printre degete… Nu am putut sa mai astept o viata, doar de dragul de-a avea pt cine trai sau respira.

Te-am lasat dormind, privindu-te indelung. In camera alaturata, zbieram tacut, pentru felul in care atingerile tale mi-au taiat respiratia. Luptele duse cu mine in orele tarzii ale acelei nopti, m-au trasformat intr-un monstru…

Dincolo de geamurile mari ale incaperii, aveam sa-mi incep a doua zi de dimineata o viata in care scopul suprem avea miros imbietor de bani si aventura. Te rog, iluzie, nu te mai intoarce in viata mea. Nu mai e loc. Nu mai e timp. Nu mai exista niciun gram de afectiune pe care candva ti-as fi oferit-o fara sa stau o clipa pe ganduri. Oamenii se despart… chiar daca niciodata nu-si spun adio… Oamenii se despart!

Care e cea mai memorabila replica de ”adio” pe care ai folosi-o ?

”Sa nu te-ncrezi in mine”.