Plin

Mi-era oricum prea plin dressingul. Si sufletul. Si ochii.
Nu am inteles niciodata, de ce fiecare episod din viata mea a ramas neterminat. Nu am inteles, pana aseara, ca daca pui punct, trebuie sa incepi cu litera mare.

el: am ajuns, poti sa cobori.
eu: am treaba o jumatate de ora.
el: te astept?
eu: da, o sa am nevoie sa ma tina cineva in brate.

Si cand ma gandesc… cand ma gandesc ca tot trecutul mi l-am pus intr-un sac mare, negru. Imi vedeam viata, aruncata la gunoi. Tot ceea ce am facut, imprimat pe fiecare corset, pe fiecare pereche de bikini negri, pe fiecare piesa pe care o  purtam cand imi plimbam fundul prin masini, hoteluri, cluburi, paturi, sau toalete publice.
Oricum, nu au valorat prea mult. Nici hainele, nici trecutul.

Mi-am amintit in treacat, de atatia si atatia oameni… Care noaptea imi puneau lumea la picioare , iar dimineata nu ramaneam decat cu banii pe noptiera si sufletul vraiste.

O jumatate de ora. Un sac negru. Multa hotarare. Niciun pic de regret.

– Vreau sa facem dragoste.
– Vreau sa fii sotia mea.