Postarea voastra.

Cateodata, stand singura in  camera asta rece, simt nevoia sa stiu ce faceti… Sa stiu cu cine-mpart tristetile, sau cine intra aici cu zambetul larg ,gandindu-se sa se mai amuze de scrierile mele…
Ne adunam aici, zi de zi… Ne stim deja viata, ne stim deja viciile… suntem sclavii acelorasi tentatii si infaptuitorii acelorasi pacate….
Atat de diferiti…si totusi, atat de asemanatori.  Si dintre toate intrebarile…. o aleg din nou pe asta:
Ce faci?

”sa  nu te-ncrezi in mine”