Si….m-a durut.
Oare ce m-a durut mai tare? Faptul ca nu te-am avut niciodata, sau faptul ca pot avea pe oricine, cu exceptia ta? Faptul ca in prezenta tuturor barbatilor sunt/devin o curva, dar in prezenta amintirii tale, nu sunt decat o domnisoara care are nevoie de atentie si intelegere?
Duc lupte grele. Cu mine in primul rand. Cu principiile mele, cu ideile pe care le nascocesc seara tarziu si dimineata devreme, cand imbatata de singuratate , nu mi-as dori decat o simpla privire aruncata in treacat. Duc lupte cu oamenii. Oamenii care nu vor putea intelege niciodata de ce sunt curva si de ce-mi place sa fiu. Cu oameni pentru care, ziua de azi , la fel ca ziua de ieri, se scalda intr-o continua plictiseala si monotonie. Oameni care nu au altceva de facut, decat sa se coteasca si sa rada , aruncand priviri perfide asupra-mi.
Si , din luptele astea, am invatat ca nu castiga cel care are cea mai buna tehnica. Ci cel care are cea mai furioasa minte… Pacat insa, ca furia mea se transforma de fiecare data in cuvinte sau in lacrimi, decat in fapte si actiuni. Si oare…. ce m-a durut cel mai tare? Lupta cu mine? Lupta cu ei? Ranile provocate de propria-mi persoana, sau cele provocate de restul ?
Stiu. Acum stiu. M-au durut toate. Rand pe rand. Si de fiecare data, tot mai tare. Si am plans si am scrasnit din dinti a razbunare, si mi-am tinut mainile mici stranse, vrand sa dau pumni, pumni pe care, nu i-am dat niciodata . Pentru ca stiu cum e sa doara. Si stiu ca uneori, a ierta face cat zece razbunari la un loc. Cand stii ca poti, dar nu vrei sa lovesti. Cand te stii mai presus decat cel care ti-a facut rau, cand ii citesti teama in voce, priviri, fapte, cuvinte… Asta e una din cele mai dulci razbunari…
Si m-a durut, iluzie dulce, nepasarea ta. Nepasarea in locul careia, as fi suportat cu zambetul pe buze, cele mai crude si nemiloase lovituri, cele mai grele incercari si cele mai dureroase capcane… Ahh, dar nepasarea, cu vesnica ei ironie, loveste adanc si mortal… te lasa sa sangerezi pana in ultima clipa, cand macinat de suferinta, renunti. Te pui jos, si cu ultima rasuflare, inca ii rostesti numele …
Si…m-a durut.Si ma doare. Si toate durerile mele, pornesc dintr-un instinct de masochism ciudat si neinteles…
”sa nu te-ncrezi in mine”
