Te urasc / Ma urasc
Un One milion, o pereche de pantofi negri, si restul cat sa fiu imbracata din cap pana in picioare. In gandul meu este doar un: Te urasc!
El: Ti-a fost dor de mine? Ma intreaba privindu-ma exact dupa merite si realizari…
Clipesc, iar pleoapele-mi raman inchise o secunda care tindea spre o moarte sigura si brusca.
– Daca nu mi-ar fi fost dor, nu eram aici.
Si nu mi-a fost dor; nu i-am simtit lipsa, decat pentru ca stiam ca ceva impachetat, cu o fundita rosie, ma va scoate din starea de nepasare in care m-am afundat vizavi de el…
Ma fute tare, fara sa-i pese daca ma simt bine. Ma priveste in ochi, in timp ce o lacrima apare involuntar; Oamenii bogati vor ignora intotdeauna cand vor vedea ca sufletul se distileaza mereu in lacrimile mici si sarate din coltul ochilor mari si tristi.
Doi ochi, care cand ii inchid, imi picteaza in minte aceleasi vorbe atat de adevarate.
Esti o curva, prefa-te, suporta, nu plange!
Ma gandesc doar la doua cuvinte: te urasc!
Si cum am mai zis candva, desi analul costa mai mult decat oral, sufletul , stiti voi, doare la fel de rau si striga la fel de tare. Dar cui ii pasa de un suflet? Cine va privi in el, fara sa-mi dea hainele jos? Cine ma va intreba ce simt, inainte de-a mi-o trage? Cine isi va irosi acele cateva momente, sa se opreasca o clipa insignifianta in loc, sa ma ia de mana si sa imi spuna ca ma intelege?
Raspunsul inevitabil, este NIMENI. Iar acel nimeni, care candva imi va mirosi incheieturile si gatul, nu va stii ca miros a pacat si nu a parfum. Nu isi va da seama ca intre patru pereti, mi-am dat a nu stiu cata oara trupul, pentru vandalizare si bataie de joc. Nu va stii ca pantofii aceia nu-s decat niste spini care ma inteapa de fiecare data cand pasesc elegant cu zambetul pe buze…
Si urasc pe toti cei ce m-au atins vreodata. Si ma urasc pe mine ca nu am stiut sa fac diferentzele, ca am pierdut niste oameni care-si merita numele de om, ca am alungat fara remuscari persoane cu suflet bun iar in locul lor, am primit fara sa stau pe ganduri, cele mai mari javre…
Urasc ceea ce vad cand ma uit in oglinda… Nu mai sunt eu. Nu mai sunt o curva, ci un monstru.
Tu ce urasti?
