web analytics

In spatele zidurilor si-a peretilor grei , cu miros de pacat, de curva si de suferinta,  imi ascund ochii .As vrea sa pot sa plang. Ma doare. In spatele geamului mare, unde imi beau cafeaua fierbinte, ploaia imi acompaniaza suspinele. Curge incet, calm, trist. Prea trist pentru cat de multa bucurie ar incapea in sufletul meu.

Ma doare. Si gandurile astea…. gandurile…si amintirile, care imi aduc in fata ochilor tot ce am pierdut, nu-mi dau pace… Si regret ca pentru ele nu am lacrimi. Viata e nedreapta, dar poate asta e un lucru bun pentru oamenii ca mine. Simt dispret si ura. Nu fata de cineva , ci fata de intreaga-mi viata . Defapt, fata de toate vietile care-si intersecteaza pt o secunda , traiectoria cu a mea. . .

Tu, cititorule, ce simti acum??

”sa nu te-ncrezi in mine”

Lasă un comentariu daca ți-a plăcut

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *