Cearta.

Mi-e frica de soare si de lumina zilei. Mi-e frica de oameni si de gandurile pe care nu stiu sau nu vor sa le mascheze.
Constat ca imi traiesc viata sub cerul negru al noptii , precum un vampir insetat de sange sau un criminal care-si cauta tacticos o noua  victima.

Batai in usa si o voce cunoscuta. Tarziu. Atat de tarziu, ca e deja devreme.

Se sprijina de peretele mare de un rosu aprins, baga mainile in buzunare si lasa capul in pamant. Nu e beat. Nici nervos. Si atunci? Ce vrea?

Cateva minute mai tarziu, paharul de pe noptiera se sparge de parchet.
Tresar. Nu inteleg . Ce se petrece?
Se repede la mine si ma impinge pe pat.
Ma uit fara sa fiu in stare sa scot un sunet. Atmosfera se tensioneaza. Imi gasesc in sfarsit puterea sa intreb
-Ce faci? Ai innebunit?
-ii vezi? Uita-te bine.
-Ce-i cu ei?
-Haide. Arata-mi ce stii sa faci pt ei. Sa vad.  Sa vad. si tipa cat il tin puterile.
-Nu inteleg…
-A, acum nu intelegi, nu? Nu te uita ca o proasta. Haide. Rapid ca nu am vreme. E cu preludiu sau fara?
de astea faci? de astea? Tu crezi ca mie asta imi lipseste? sa iubesc o curva? a? asta crezi? De asta mi-ai spus mereu sa te las in pace, ca intre noi nu poate fi nimic? de asta nu imi raspunzi niciodata la telefon? de asta ai mereu bani desi nu lucrezi niciunde? Cat de naiv am fost!
-Dar…
-Dar ce? Iti place s-o arzi periculos? Cand aveai de gand sa ma taxezi si pe mine? Raspunde-mi!!
isi aprinde tigara si injura de mama… si de tata si de toate neamurile posibile si imposibile.
Raman muta.
Plang inchis si imi inghit suspinele. Sunt speriata si nedumerita. Nu am stiut ca ma iubeste… Nu am stiut ca ceea ce fac va afecta pe cineva inafara de mine…

Isi stinge tigara si pleaca trantind usa. Ies dupa el , dar grabeste pasii…  Ma intorc si adun cioburile . Nu a fost un cosmar. A fost doar un episod neplacut …  Cat ghinion. . . Mai bine nu-i avortam copilul…
Azi raman in casa. Mi-e frica se oameni si de lumina zilei.

Ce faci cand esti trist?

”sa nu te-ncrezi in mine”