Iubeste-ma, dar nu din mila!

Sau vrei sa aruncam cu zarul?
Nu-ti cauta din nou scaparea,
Vreau sa-ntelegi! Umple-ti paharul…

Hai soarbe-ncet, cum alatadata,
Faceai fara sa stai pe ganduri.
De ce ai fruntea incruntata?
Te rog, citeste printre randuri!

Te-ntrebi in gand care e scopul,
De ce te pun s-alegi acum…
Te faci ca nu vrei sa-mi faci jocul,
Si te ridici sa-ti vezi de drum.

Pe umar mana mea ti-o pun,
Te rog sa stai ultima oara,
E-un nu stiu ce, si-un nu stiu cum,
Ce iti promit ca n-o sa doara.

Iti pun paharul iar in fata,
Te-asezi si-ti cauti iarasi locul…
Nu poti avea orice in viata,
Nu mai zambi!! Incepe jocul.

E randul meu sa ma ridic,
Te uiti, si-ti pare ca visezi,
Azi poti sa nu mai zici nimic,
Te las de drumul tau sa-ti vezi.

Ce ai ales? Voi stii vreodata?
Oare ti-ai terminat paharul?
Inca ai fruntea incruntata,
Si inca tii in mana zarul…

Poti sa -l arunci, sa vezi ce-arata.
E jocul tau, facut in sila….
De-o sa ne mai simtim vreodata,
Iubeste-ma, dar nu din mila…

”sa nu te-ncrezi in mine”