Lucruri mici
Un RedBull si un trandafir. Ciudat cum anumite lucruri mici, ieftine, simple, accesibile, pot sa opreasca intr-o clipa un iminent dezastru. Eram atat de frumoasa cu rochita aceea albastra, pe tocurile vesnic inalte si gata sa calce-n picioare promisiuni facute pe cand ma plimbam desculta pe gresia rece din bucataria lui.
Atat de multi fiori, cand imaginatia deja a inceput sa o ia razna. Mi-am adus aminte, cu lux de amanunte, cum am sunat la interfon, cum am urcat, cum mi-a deschis, cum era inconjurat de fum, stand langa o sticla de Jack aproape goala. Cum i-am sarit in brate, pentru ca erau cele mai calde brate de pana atunci. Vi-l mai amintiti pe Nike? Eu una, am uitat de el, pana acum doua seri. Imbracat la costum, fara cercel in ureche, linistit si diplomat, il vad cum ii deschide portiera acelei domnisoare.
Ajung acasa si n-am stare. Ma indeamna ceva sa-l sun. Sa-l vreau. Sa-l vad. Sa-l intreb cum si de ce nu mai e el? Cand si unde l-a lasat pe tipul imbracat in trening, care te-mbia parca sa pacatuiesti fara nicio jena, in fata intregii lumi.
Si am facut-o.L-am sunat si am stabilit sa ne-ntalnim. Aseara. In rochita albastra. Cu parul prins. Cu dorinta aprinsa. Cu gandul de-a insela.
Nike – Stii regula. Fara decolteu sau haine mulate. Nu vreau sa ma dau la tine.
Ora 23:07
Suna cineva la usa. Imi vad de-ale mele. Insista. Deschid usa. Un RedBull si trandafirul… Da. Astea doua m-au facut sa-mi dau hainele jos, sa-mi sun iubitul si sa-i multumesc. I-am facut ziua un iad, dar cu toate astea, a facut cel mai frumos gest…
Nike Vii?
Eu: Imi cer scuze. A intervenit ceva
Nike: Te-astept si maine seara…
