Poemul vietii ei.

Tanti s-a casatorit din obligatie( a aruncat cu pietre, la propriu dupa el cand venea pe acasa pe la ea, doar sa-l alunge, se comporta urat, era rece), ajungand pe parcurs sa-si iubeasca sotul atat de tare, incat vocea ii tremura de fiecare data cand vorbeste despre el.

Iti caut amintirea-n clipe reci,
Si strang la piept o poza ce-mi zambeste
Imi amintesc cand iti ziceam sa pleci,
Tu , cel ce imi zicea ca ma iubeste…

E crunta viata si-ti scoate-n cale multe
Ma-ntre si-acum de ce-ti mai caut firea…
Cand timpul sec nu vrea sa ma asculte
Sa mi te-aduca si sa-ti sarut ptivirea

Doar o copila, atat am fost atunci,
Cu pietre eu ti-am izgonit iubirea,
Si tu, om bun, puteai la fel s-arunci,
Dar m-ai iubit, cu trupul si cu fierea.

Mi-e dor si-acum, asa, din vreme-n vreme,
De ochii tai, de care prea tarziu,
Am invatat incet a nu ma teme,
Si a-i iubi fara macar sa stiu

Te strig si-acum, dar timpul mi te-a luat
Avea nevoie de-un suflet cald si bun
Ai fost un inger ce Dumnezeu mi-a dat
Iti zic adio, dar te iubesc si-acum

”sa nu te-ncrezi in mine”