Traiesc

Urasc si iubesc deopotriva viata asta. Mi-e dor de sa disec fiecare gand, fiecare sentiment, fiecare lucru. Mi-e dor sa imi fac o mie de planuri intr-un singur minut ravasit. Mi-e dor sa stau cu telefonul langa mine, sa numar clipele… sa numar orele, sa numar zilele…

Am ajuns acasa, imbracata cu aceleasi haine de ieri, mirosind a alcool; Am dormit la prietena mea, care sta in apartamentul verisorului ei (insurat).
5 sticle de Jack, un bax de RedBull, cateva pachete de tigari, 8 oameni, o canapea , 4 ziare;
Incercuim chirii si locuri de munca; Am zis ca nu o ajut. Dar se uita pierduta si incepe sa planga; Ma roaga sa o inteleg. Ma roaga sa ii fiu aproape. Ma roaga sa o ascult si sa o aprob in prostiile pe care mereu le face.
Ma feresc sa ii spun ”Ti-am zis eu” , cand visele i se distileaza in ochi si ii curg incet pe obrazul brazdat de cateva riduri fine.

Ii promit ca o sa fie bine, ca o scoatem noi la capat, ca doar suntem doua invingatoare. Ca nimeni si nimic nu ne poate pune la pamant si capul care acum e plecat, maine va fi ridicat sus , cu mandrie si respect de sine.
-Poate mai bine daca eram de la inceput ca tine
-Ca mine, cum?
-Nepasatoare si rece.
-Dar eu nu sunt nici nepasatoare, nici rece, draga mea. ii spun, dezamagita de parerea ei, vizavi de mine
-Dar cum esti?
-Curva.

Se uita lung la mine, in timp ce privirile toate se indreapta brusc catre noi.
-Ce e? N-ati mai vazut oameni sinceri? rabufnesc , nedandu-mi seama ca pentru oamneni curvele sunt un mare nimic…

Seara a decurs bine, cu muzica buna si sticle goale. Cu fum si galagie. Cu pizza si Coca Cola. Cu bikini , sutiene , boxeri si dans lasciv pe parchetul rece…
De la 14 am cursuri pana la 20:00 .
Traiesc, in sfarsit. Si cu toate astea, inca mi-e dor sa am timp de planuri si ganduri doar ale mele… in care sa nu apara niciun intrus.
[A, m-am bagat in niste belele mari … ]

”sa nu te-ncrezi in mine”