Ultima picatura
Niciun drum ales cu grija, nicio noua zi care sa-mi umple toata simtirea cu bine. Cred ca este ultima picatura. Nicio decizie luata cu mintea limpede si sangele curat, fara pic de alcool sau substanta si niciun nou an nu imi vor schimba in vreun fel viata, cand sufletul ramane acelasi.
Nu stiu daca sunt trista sau nu. Nu stiu daca e bine sau rau, cand in intreaga existentza am confundat notiunile astea si desi am aprobat mereu binele, m-am trezit imbratisand cu patima raul pur. Nu stiu daca zambetul e fals, sau daca lacrimile ce-mi brazdeaza chipul de copila, sunt de fericire, sau doar de eliberare…
Vor trece anii, la fel cum a trecut si acesta. Vor trece toate si imi voi privi viata printr-o oglinda care voi zice ca minte. Ca nu se poate sa fi facut sau simtit eu atat de mult si atat de prost, ca oamenii aceia peste care uitarea se va asterne cu fiecare zi bifata in calendar, nu au fost decat o experienta frumoasa si nicidecum cauza atator nopti petrecute langa un calorifer mai mult rece si mai mult tinut acolo sa-mi sprijin cateodata fruntea, din lipsa unui umar pe care sa-mi jelesc necazurile.
Paharul cu putinul vin ramas, de pe noptiera prafuita, imi sopteste, amprentat de rujul de un rosu aprins, ca totul trebuie trait, simtit, baut, pana la ultima picatura. Indiferent ca acolo e venin sau fericire; indiferent ca doare sau mangaie; ca minte sau spune adevarul; Si orice sentiment care-ti iti invaluie simtirea, trebuie primit si lasat sa circule in voie prin toti porii, prin toate celulele… Pentru ca timpul trece, iar in tangoul lui nebun, uitandu-si deseori pasii, iti pune piedici peste piedici, lasandu-te sa crezi ca tu esti de vina…
Iar anii… ce-s anii? Un drum spre o batranete in care ramai si-ti numeri ridurile si putinii prieteni care mai raman… Si nu-i asa ca in valtoarea batranetii, cele mai de pret sunt amintirile? Amintirile acelea care te lasa cu zambetul in coltul gurii si cu privirea spre un trecut indepartat, indepartat…
Amintiri in care alergai sa prinzi toate clipele, si sa le fumezi mereu precum primul si ultimul joint; Amintiri dintr-o perioada in care visele apareau de la o zi la alta, cladindu-ti cu emotie, pe ele planuri marete, daramand si construind propriul univers in aceeasi zi, sau in aceeasi noapte…
Pana la ultima picatura…
Asa trebuie traita clipa. Pentru ca timpul nu iarta si nu se intoarce precum un amant grabit, care fuge repede dimineata in asternuturile sotiei, mirosind a curva si a tradare… Timpul nu are mail sau telefon, si nu-l poti convinge sa ramana promitandu-i printr-un mesaj siropos momente de neuitat… Timpul nu sta sa bei cu el din acelasi pahar… El isi bea singur shot-ul si pleaca inainte sa iti iei pe tine bikini negri aruncati la intamplare pe candelabru…
Cum a fost anul acesta pt tine (intr-o fraza)?
Pentru mine a fost anul in care am invatat ca fericirea nu trebuie sa fie un scop, ci o rasplata.
