Am reusit, iubitule!

  Am reusit. Am reusit, iubitule! Acum nu mai zambesti, nu? Nu mai zambesti vazand ca m-am tinut de promisiune. Vazand ca au trecut clipele, orele, zilele ,iar eu tac. TIC-TAC. Masori timpul in asteptari sau in regrete? Sau in ambele? Pentru ca te simt… Si indiferent cat de dur esti, seara iti sunt in minte… si-n simtire, si-n sufletul acela pe care l-am indragit din clipa in care mi-am dat seama ca e facut din vicii.

Acum,  nu esti decat visul ce s-a stins, inainte de a incepe sa arda… Nu esti, decat un simplu om, pe care l-as fii iubit o viata, daca viata ar fii durat o zi… Nu esti, decat un fel de creatura, de care m-am indragostit intr-un moment de nebunie… intr-un moment de singuratate dureroasa… De obicei, plang fara motiv. La un moment dat, ai devenit motivul meu…

Te privesc acum, ca pe un camarad tacut, cu care mi-am impartit dozele de tristete… Te privesc, si te admir. Pentru ca esti un barbat atat de puternic. Atat de TU, desi habar nu ai cine esti. Desi te pierzi precum noi toti, in multele pacate ale acestei lumi, desi te scufunzi in aburii deznadejdii, desi urasti si dispretuiesti la fel ca noi, la fel ca restul… dar TU, tu nu stii cat de TU esti.  Si te admir..in umbra, si din viitor. Si te vad peste multi ani, la acelasi nivel. Un nivel la care eu inca nu am ajus, dar pe care intr-o buna zi o sa-l depasesc…

TIC-TAC…

Te privesc cu aceiasi ochi dulci, prin prisma ultimei clipe impreuna. Acum ceva vreme, as fii spus ca te iubesc. Acum, iti spun decat ca te -am iubit…mai mult, mai putin, mai cu dor, mai cu lacrimi, mai printre alcool, mai printre altii, dar te-am iubit… Si verbele astea, folosite la trecut, ma fac sa cred ca am reusit! Ca desi efectul lichiorului e vizibil acum in ochii-mi mari , caprui, nu te sun… Altadata… defapt nu! nu altadata. De fiecare data, imi doream sa te aud… sa imi spui un ”buna, sunt ocupat” si sa inchizi… Zambeste, iubitule… Ai scapat de mine. Ti-ai dorit sa plec din viata  , si am plecat. Am plecat, dupa mult timp. Si stiu ca intr-o zi… sau intr-o seara… o sa te gandesti la mine… La faptul ca iti eram acolo, coloana vertebrala, ca iti spuneam mereu buna dimineata sau noapte buna, ca indiferent cat de indiferent erai, eu nu imi pierdeam increderea si speranta ca intr-o zi va fi bine… Poate ai fost facut sa-mi fii un simplu pasager, care la prima statie, s-a dat jos fara sa priveasca in urma… si poate peste ani si ani, pe acelasi metru patrat de asfalt, soarta se va gandi sa rada de noi… Si atunci, in nebunia momentului, te voi privi si imi voi aduce aminte, ca  intre noi nu exista sincron… TIC-TAC.

Am reusit, iubitule!