Incotro, curvo?
O tigara. O bricheta. Un pahar de Finlandia. O intrebare : Incotro?
Incotro eu? Dar care eu? Eu cea curva, eu cea cuminte? eu cea care se arunca fara nepasare in bratele si-n patul barbatilor care-o cumpara cu un cadou si o minciuna ieftina…. eu cea care uneori mai crede, asa ca printr-un vis, ca printul exista… si ca X6 le acela negru e defapt un cal alb, iar vila din centrul orasului, palatul in care ea va domni o viata intreaga, slujita de cele 200 de servitoare damnate.
Ah….
Cum ma chinui in propria-mi fiinta. Cum astept sa cada primii fulgi de nea, desi urasc iarna… dar nu mai mult decat urasc ploaia asta nebuna care-mi fredoneaza cel mai trist refren ” Si poate daca ploaia, s-ar opri, si din cer n-o sa mai cada lacrimi, soarele-ar rasari, tu ai veni…”
Lucrurile, aici, in lumea mea, nu decurg bine. Deloc. E ciudat cum simt. E ciudat ce simt. Cum se invarte totul in jurul meu, iar eu stau pe loc. Respir, trag cu putere din tigara, dar undeva , acolo la nivelul celulelor, treburile o iau razna. Venele albastrui ma amagesc ca e bine, cand defapt prin ele curge sentimentul ca sunt inselata.
Printul m-a sunat sa ne vedem. Am refuzat. Nu a insistat. Pe urma, m-am razgandit, dar ghici ce? Nimic. Niciun raspuns. Iar maine, desi nu o sa-l intreb unde a fost, o sa se scuze , vinovat probabil, dupa o noapte cu vreo tarfa… mai tarfa ca mine( si da, exista asa ceva). O sa imi dea explicatii pe care nu i le voi cere, o sa imi spuna ca a adormit, pt ca ieri a avut o zi grea, o sa ma roage sa am incredere in el, pentru ca nu are de ce sa ma minta/insele/triseze cu altele, pentru ca daca ar fi asa, mi-ar face bilet de plecare din viata lui ; iar eu…. voi inghiti in gol si il voi lasa sa iasa nepatat din poveste.
Voi fi cea care nu il verifica din ora in ora. Cea care nu il cearta cand nu raspunde. Cea care nu il intreaba unde merge , sau de unde vine. Cea care o sa-i lase spatiul necesar, cat sa nu se simta ingradit. Si toate astea, pentru ca printul, nu e de refuzat. Pentru ca pot sa fiu si cu el si cu altii…. Si stiu exact cum, cand si cu cine. Si mai stiu ca atata timp cat ma imbraca, ma dezbraca, ma parfumeaza, imi face abonament la salon/solar/etc, doar sa aibe langa el o printesa frumoasa…. eu pot sa-mi joc rolul bine si cu incredere.
Pot sa-l tin in brate si sa-i spun caaat de minunat este, pot sa ii zic exact ceea ce vrea sa auda, chiar daca gandul imi va fi la tipul de acum doua zile cu care mi-am tras-o pe bancheta din spate , in timp ce-l asteptam pe el. Pot sa fiu cea mai dulce scorpie, cea mai cuminte curva, cea mai blanda vipere…
Printule, te-ai pus cu cine nu trebuie!
Viata ta, incotro? Pe o scara de la 1 la 10 , ce nota ai da vietii tale? Eu, un maaaare 4. (promit sa iau un 9,5 cat de curand)
”sa nu te-ncrezi in mine”
