Contradictii.

‘Disparitia iubirii, e ca o oglinda intoarsa. Nu se mai vede nimic. Te uiti zadarnic in ea. Gestul tau, care candva era reflectat, acum…acum nu se mai reflecta, nu mai raspunde nimeni. Esti singur!”
Si de aici, incepe totul.
Nopti nedormite, incercari desarte de-a ne convinge ca totul e un cosmar din care dimineata o sa ne trezim zambind si spunand am visat! ce bine; lacrimi care ne spala ochii ca mai apoi sa vedem mai clar rautatea si ura, sticle golite de una singura in camera prea mare si prea rece pentru o mana de om lasat la intamplare , parca, pe acest pamant; tigari fumate din obisnuinta si nu din placere, mii de intrebari a caror raspunsuri sunt parca tot mai mute, zeci de planuri calcate intr-o secunda in picioare si apoi culese de pe jos, intr-o clipa de pseudo optimism, si la final…. tacere. Si singuratate . Si poate alte lacrimi, ca sa spele nororiul din viata-ti mult prea nedreapta.
Iubesc. In fiecare zi. In fiecare secunda. E o iubire compromisa, o iubire bolnava, o iubire care ma diminueaza, ma imparte in zeci de ”eu” pe care nu le cunosc, le refuz, le reneg, le ucid. Si da, iubesc. Un singur barbat, care nu mi-a reflectat niciodata gesturile si care mi-a intors de multe ori spatele. Si totusi… iubesc, neexistand iubire. Si caut in fiecare om, o particica din el… o speranta de care sa ma agat, sa prind radacini. Dar inima refuza.
Urasc. Mult, intens, si devastator. si distructiv ( pentru mine) Urasc oamenii care-mi intra-n viata, urasc noptile in care sunt singura, zilele in care mi-e dor , in care mi-e teama, in care sunt curva… urasc tot ce altatdata iubeam. Ma urasc, cand stiu ca nu-s capabila de sentimente pure si sincere, cand vad ca toti din jur reusesc , obtin, au. Iar eu? Hmm… ma plang. Si iar vin unii si ma trag de urechi, ca nu stiu sa ies din mlastina asta , ca nu stiu cum sa fiu, ce sa fac, cum sa fac, predandu-mi teorii si lectii. Si citesc, ma minunez, si tac.
Oamenii nu o sa inteleaga niciodata, ca unele intamplari te tin pe loc. In cazul fericit in care doar te tin, si nu te trag in jos. Ca unele clipe lovesc tare. Si nu dintr-o data…ci asa, lent…adanc, cu rabdare… Si apoi, te trezesti ca nu mai esti tu. Ca iubesti, urasti, simti, nu simti, plangi , razi, dar nimic nu se mai reflecta… Oglinda deja intoarsa, iti aminteste doar, ca ESTI SINGUR. Si razi, plangi , iubesti si urasti.
”sa nu te-ncrezi in mine”