Curva, nu prostituata
Am ajuns acasa cu inima rupta, stiu ca sunt curva, nu prostituata. De dor, de dureri, de ganduri. Mi-am plimbat fundul prin sheptarul (asa le zic eu la Q7) unui barbat bogat din oras, cel care de altfel ma fute doar pe la spate, vrea sa port mereu pojartiere, pantofi negri foarte inalti, fusta dreapta scurta, si intotdeauna camasa.
–De ce vrei doar asa?
-E o placere de a mea. Plus ca iti sta bine.
-Ea nu se imbraca asa?
-Ea tine la moralitate.
-Dar nu e nimic imoral aici…
-Spune-i-o ei… si zambeste, bagand mana sub fusta.
Si daca asa vrea, asa fac. Si-mi place. Si ador sa ma ia pe la spate si sa-si bage mana in parul meu. De fiecare data cand m-am futut cu el, primeam un plic. Nu am numit asta prostitutie. Consider ca prostitutia, e atunci cand stai pe centura, imbracata sumar si astepti clienti. Nu i-am cerut niciodata, insa am avut de la inceput grija, sa-i spun celui care ne-a facut prezentarile, ca totul are un pret… mai mic sau mai mare, in functie de cerinte. Nu m-am gandit sa priceapa atat de bine.
Cat a fost in plic? Secret. Daca spun, iar o sa fiu acuzata… asa ca tac si ma bucur.
Ma bucur cu inima rupta.
Nu degeaba se zice ca banii fac fericirea celor care nu merita alta fericire. Oricum, calea spre o viata mai buna, nu o sa reusesc niciodata sa mi-o fac cu mintea, inteligenta, sau flerul meu. Niciodata. Nu sunt facuta sa gandesc…
Funduletul la locul lui, hainutele frumoase, ochii mari, parul lung, buzele groase, dulci, si putin mister. E cea mai sigura cale de a obtine ceva. Dar nu si respect, iubire, aprecieri.
