Credeti ca o curva nu simte?
Beau un ceai chinuit si incerc sa recuperez. Vad ca nu i-a pasat nimanui daca mai traiesc, daca mai respir, daca mai exist. Voi credeti ca o curva nu simte? Ca o curva nu poate sa ajunga la spital, in stare grava, dupa ce isi tine respiratia in cada, sub apa, mult timp, asta dupa ce a baut doua aspirine, un paracetamol si un nurofen, cu sampanie, pe motiv ca vrea sa ii treaca durerea de cap?
Iar cand ma intorc, gasesc zeci de comentarii in care ziceti ca totul e fictiune. Ce e asa greu de priceput? De ce nu intelege nimeni ca asta e viata pe care o am si crucea pe care o port? De ce as minti?
Pentru ca nu pun o amarata de poza cu mine? Pentru ca nu imi stiti numele si varsta? Daca as spune ca ma cheama Denisa si am 20 si ceva de ani m-ati crede? Nu, nu m-ati crede. Pentru ca unii, asa sunteti facuti, sa puneti totul la indoiala… si imi pare rau.
Vreti sa dispar, sa plec, sa nu mai scriu? De asta tot insistati ca e fictiune pura?
Vreti sa nu mai infectez spatiul virtual cu scrierile mele, cu trairile, cu durerile, cu partidele de sex si cu viciile care-mi distrug viata?
Incepe sa imi para rau ca tin langa mine oameni care in lipsa mea deschid o campanie anti-suflet de curva.
Am scris mereu cu speranta ca cei si in special cele care ma citesc, vor trage niste linii la finalul fiecarei postari, vor face calcule, si vor ajunge la cele mai potrivite concluzii… Am sperat mereu ca ceea ce scriu nu va fi in zadar, ca zecile de fete care stiu ca ma citesc zilnic vor invata cate ceva de aici…
Daca au invatat sau nu, las sa imi spuna ele…
