(Nu) ma bag
Ma roaga s-o fac pe unghii, cu oja mea, nu ma bag.
El sta si se uita, atent si nu-si permite sa ne-ntrerupa discutia despre produsele cosmetice.
Vedeti voi, eu toata viata, am avut un fel de atractie fata de barbatii cu 5,6,7 chiar zece ani mai mari decat mine. Mereu m-am prefacut interesata de discutii despre masini, mecanica, fotbal, aplicatii, rapoarte, dosare. Dar cu astia, cu copiii astia… ah, cat de bine. Poti sa te descarci.
Toti vor sa vorbeasca despre sine. Sa spuna, sa scuipe, sa flatuleze tot ce cred, de la teorii pana la idei banale. Iar el, copilul acela, nu-si va permite sa scoata un sunet, scanand fiecare vorba de-a mea, fiecare fraza, despre indiferent ce, poate poate o sa faci vreo aluzie la sex.
Si are asa o privire… 20 de ani… experienta putina, barba crescuta de doua zile, aspect neglijent si visul sa devina inginer. Si senzatia ca intr-o zi femeile ii vor rosti numele ca intr-o incantatie. Si tot felu de chestii d’astea.
Mesaj de la colega mea, care era langa mine:
”Ce zici? Te bagi?”
Si nu stiu. Nu stiu daca ar trebui sa ma bag. Ultima oara cand m-am bagat, un copil m-a facut sa plang. Mult. Prea mult poate. Iar azi, nici macar un telefon nu ne mai dam.