Luxul de a iubi, te lasa sarac
Luxul de a iubi: Nu poti sa-i urasti pe toti cei care ma vor. Ar fi trebuit sa intelegi pana acum ca am ganduri serioase. Ca am lasat cluburile pentru caldura de acasa, ca am lasat hotelurile pentru un amarat de apartament, ca am lasat luxul pentru un trai mediocru, in care nu-mi mai permit nici haine de firma, nici bijuterii scumpe.
Mi-a fost greu sa renunt la tot ceea ce am fost odata. Mi-a fost teama ca nu voi stii sa traiesc modest, obisnuita fiind cu portofelul mereu plin. Am renuntat la multe. Fara sa-mi ceri si fara sa-mi dau seama.
Atat de natural, incat azi, vrand sa-mi cumpar pantofii aceea rosi, am facut stanga imprejur si am plecat ”O sa mi iau altadata…”. Si nu-mi pare rau, fir’ar sa fie. Nu-mi pare rau ca te-am ales pe tine. Poate pentru ca ai fost prima alegere constienta. Primul langa care am vrut sa raman si singurul langa care nu a fost vorba de sume si hartii colorate.
Mi-a ramas in minte tabloul de dimineata…
Stii tu care!
Si o data cu tabloul, vine si
Lectia: ”Fericirea inseamna sa fii intr-un loc si sa nu-ti doresti sa fii niciunde altundeva”.
