Un pas in trecut
Un pas in trecut: Am iubit. Am iubit multi barbati. Am fost mereu o curva, care s-a jucat de-a iubirea. Patetic. Am iubit iluzii, am iubit amanti buni la pat, am iubit barbati ce nu erau ai mei si nici nu as fi vrut sa fie vreodata. Am iubit in multe feluri, si am suferit tot de atatea ori. Si mai patetic. Unele iubiri le-am uitat, altele nu. Cred ca iubirea, e cea mai mare aventura, pana la urma.
Sa stii ca-ti lasi viata in mainile unui om, iar acesta poate oricand sa stranga pumnii. Este vorba de incredere. De increderea acordata unei persoane. De felul in care-ti spune totul cu o privire, in aglomeratia unei zile ca asta. De felul in care se uita la tine, iar tu… il linistesti. Il faci sa uite. Sa uite de fostele iubiri, de viata de pana acum, de relatii esuate, de picioare-n fund, de palme nemeritate, sau de grija zilei de maine.
El – Nu stiu. Ma simt coplesit, intelegi? Stiu ca nu-ti pot oferi nimic si stiu ca oricand altul o va putea face.
Eu – Va fi bine, iti promit.
Si pun mana pe telefon, intrebandu-ma daca mai au nevoie de-o tarfa sa stearga bara aceea rece, noapte de noapte. O fac pentru noi. Si te rog sa ma ierti.
Lectie: „Uneori trebuie sa te intorci in trecut, pentru a salva prezentul„
