Tu poti sa pleci.
ii raspund. trebuie sa o fac. acum, maine, peste o luna . Dar trebuie.
-Ne vedem? Mi-e dor de tine. Ma eviti de cateva zile bune. Ce se intampla?
Si ii spun ca nu mai sunt a lui. Ca nu mai pot sa fiu cea care intotdeauna asteapta sa sune telefonul. Pentru ca e dureros. Acum ma cearta , acum ma uraste. Acum crede ca nu am simtit niciodata nimic. Dar o sa-nteleaga intr-o zi de ce am ales sa-l alung. O sa inteleaga si o sa -mi multumeasca. O fac pentru el. O fac pentru noi. Pentru ca respect noptile acelea nebune si pentru ca ma cunosc. Nu sunt frumoasa cand ma indragostesc nebuneste. Nici intelegatoare. Nici blanda.
Acum,
tu poti sa pleci. Poti sa ma uiti.
Te voi chema, in clipa in care voi fi sigura ca nimic din ceea ce esti sau ceea ce faci, nu ma va mai rani; te voi chema, cand sufletul va fi deja vindecat de tine si ranit de altul. In clipa in care voi privi in urma , fara sa-mi frang mainile de un dor ce nu poate decat sa amageasca.
De vei vrea sa vii, voi fi aici. Iti voi zambi dulce, ca unui necunoscut , ca unui strain de care voi stii ca nu am voie sa ma indragostesc.
Iti voi privi ochii , cum fac cu toti cei carora le-am fost curva, fara sa-mi mai fie frica ca vei pleca , cum ai facut de-atatea ori, cu o parte din sentimentele mele.
Iti voi arata ce-nseamna sa fii intr-adevar amant, fara sa-ti fie teama ca nebunia unei iubiri intersize, ma va impinge sa te sun, poate in clipa in care iti vei tine-n brate femeia alaturi de care ai ales sa-ti petreci restul zilelor.
Atunci, vom fi amandoi fericiti.. Voi putea si eu si tu, sa ne gandim unul la altul decat in clipe efemere. Totul va fi cum trebuie sa fie. Rece si gri. Tu amantul, eu curva. Poate va dura o zi, poate va dura o viata. Depinde doar de noi. De cat de repede reusim sa ne instrainam.
Acum , tu poti sa pleci. Eu voi ramane aici, asteptand sa mori din mine.
”sa nu te-ncrezi in mine”
