Nu stiu sa vorbesc despre fericire

Ma uit in oglinda si-mi fac cruce. Ce-i cu tine, curvo? Ce esti asa distrata?
Nu stiu sa vorbesc despre fericire. Imi sun toti prietenii pe care-i am si care de-a lungul timpului mi-au demostrat ca nu conteaza cat e ora, ci cat de grava e problema. Le spun ca am vrut sa vad ce fac, si sa le multumesc pentru ceea ce au facut candva pentru mine. Surprinsi. Toti. Eu nu fac gesturi d’astea dragute.

Imi mangai pisica si ii vorbesc frumos. De-ar avea maini si-ar face si ea cruce.
Ma uit iar in oglinda.
Sunt frumoasa foc (de paie) cand zambesc.
Dau muzica la maxim si-i ascult pe baietii de la Holograf – Undeva departe.
Fredonez melodia, in timp ce scriu mesaje ”prietenelor”. Fetelor, haideti la o cafea. In jumate de ora, au ajuns la mine.Bem cafeaua, discutam, radem.

-Hei, unde e taria? intreaba Adela.
-Care tarie? Intreb eu, ca si cand in viata mea nu as fi pus alcool pe limba. Taria de caracter?
-Las’ ca la taria de caracter vad ca stai bine azi…

Scot sticla cu Jack din mini bar si le-o pun in fata.
-Nu bei?
-Nu.
-De ce?
-Nu am motive. zambesc larg fredonand in continuare ”undevaaa departe, e iubireaaa meaa”
-Auzi, tu te-ai drogat?
Izbucnesc intr-un ras isteric.
-Da.

Oamenii iarta daca faci crime, dar nu te iarta daca esti fericit… asta e cert.